Motive de Rugăciune: Decembrie

1) Rugaţi-vă pentru comunitatea noastră în mod special în timpul sezonului Crăciunului în timp ce reflectăm asupra venirii lui Isus în lume. Rugaţi-L pe Dumnezeu să ne umple inimile cu lumină într-o perioadă în care ne este uşor să ne lăsăm copleşiţi de poveri.

2) Rugaţi-vă pentru noi în timpul lunii decembrie în timp ce mergem cu copiii în fiecare duminică să cântăm în diferite biserici locale. Rugaţi-vă ca în urma acestor vizite să zidim relaţii mai strânse cu oamenii din aceste biserici.

3) Rugaţi-vă pentru cei patru din echipa de slujire, Jessica, Jess, Rebecca şi Justin, care pleacă în Statele Unite pe 15 decembrie. Mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru timpul lor cu noi şi rugaţi-L să fie cu ei în tranziţia lor înapoi acasă.

4) Rugaţi-vă pentru lucrătorii Josh şi Robin care vor fi plecaţi în Statele Unite începând cu sfârșitul lui decembrie până în ianuarie. Acolo ei vor vorbi în 3 sau 4 biserici despre Cuvântul Întrupat România. Rugaţi-L pe Dumnezeu să-i umple cu cuvintele Lui pe care să le rostească.

5) Rugaţi-vă în continuare pentru familiile care stau pe stradă în faţa Centrului nostru de Zi. Rugaţi-vă ca ei să primească răspunsul aşteptat despre o casă de la Primărie cât mai curând. Rugaţi-L pe Dumnezeu să le poarte de grijă şi să le fie adăpostul.

6) Lăudaţi-L pe Dumnezeu pentru una dintre adolescentele care vine la Centrul de Zi de mulţi ani. Ea a invitat recent întreaga ei clasă de la şcoală ca să ne viziteze pentru a împărtăşi despre ceea ce facem aici. Rugaţi-L pe Dumnezeu să lucreze în viaţa ei în continuare şi ca ochii colegilor ei să fie deschişi să vadă realitatea lui Dumnezeu în jurul lor.

7) Rugaţi-vă pentru lucrătorii David, Lenuţa, Fani şi Magda în timp ce se pregătesc pentru o vizită de câmp în Sierra Leone. Rugaţi-vă ca timpul lor acolo să fie rodnic şi ca ei să vadă mai mult din inima lui Dumnezeu.

8) Rugaţi-vă pentru familia Klepac în continuare în timp ce sunt plecaţi în Statele Unite cu motive medicale. Rugaţi-L pe Dumnezeu să-i umple cu înţelepciune în timp ce iau decizii foarte importante cu privire la sănătatea fiului lor precum şi viitorul familiei lor. Rugaţi-vă ca pacea, speranţa şi încrederea să le umple inimile.

Motive de Rugăciune: Noiembrie

1) Rugați-vă pentru un băiat care a renunţat să mai vină la Centrul de Zi. Rugați-L pe Dumnezeu să-l vindece şi să-i aducă restaurare în familie.

2) Rugaţi-vă pentru copiii mari din clasele a 7-a şi a 8-a care vor da teză în perioada următoare. Au nevoie de înţelepciune şi multă credinţă în timp ce se pregătesc.

3) Rugaţi-vă pentru un băiat care frecventează zilnic Centrul de Zi, ca Domnul să continue lucrarea Lui în el şi ca el să se apropie de Dumnezeu.

4) Rugaţi-vă pentru un băiat care recent a început să vină la Centrul de Zi. Rugaţi-L pe Dumnezeu să-l vindece pe el şi pe sora lui de trauma pierderii mamei lor.

5) Rugaţi-vă împotriva puterii satanei în vieţile copiilor şi ca ei să recunoască faptul că toată autoritatea Îi aparţine lui Isus. Rugaţi-vă ca noi, lucrătorii, să avem înţelepciune şi zilnic să ne îmbrăcăm cu toată armura lui Dumnezeu.

6) Rugaţi-vă pentru doi adolescenţi care acum încearcă să se angajeze undeva. Rugaţi-L pe Dumnezeu să le dea înţelepciune cu privire la următorul pas în vieţile lor şi ca noi să avem înţelepciune ca să-i ajutăm.

7) Rugaţi-vă pentru două fete care veneau la Centrul de Zi şi pentru familia lor care este plină de fatalism şi fără speranţă. În mod special, rugaţi-vă pentru mama lor care pune aceste idei distrugătoare în mintea copiilor. Rugaţi-L pe Dumnezeu să le aducă adevărul, libertatea şi restaurarea Lui.

Motive de Rugăciune: Octombrie

1. Rugaţi-vă pentru un prieten al comunităţii noastre care trece printr-o perioadă foarte dificilă în viaţa lui. Stă pe stradă şi în general nu este bine. Vine la Centrul de Zi de două ori pe săptămână pentru consiliere cu Fani. Rugaţi-L pe Dumnezeu să-i aducă vindecare şi restaurare în viaţă, şi să-l umple pe Fani cu dragoste şi înţelepciune.

2. Rugaţi-vă pentru câţiva copii care nu vin în ultimul timp la Centrul de Zi din cauza a diferite motive. Fiecare are câţiva paşi pe care trebuie să-i facă pentru a putea veni din nou. Rugaţi-vă ca ei să urmeze aceşti paşi şi ca problemele din vieţile lor să fie rezolvate.

3. Rugaţi-vă pentru o adolescentă care a început să vină la Centrul de Zi nu de mult. Rugaţi-L pe Duhul Sfânt să lucreze în mod adânc în ea, vindecându-i mânia şi rănile.

4. Rugaţi-vă pentru două adolescente care au intrat la liceu anul acesta. Rugaţi-vă pentru ele în acest timp de tranziţie deoarece colegii şi profesorii noi nu le sunt deschişi nici nu le acceptă. Rugaţi-L pe Dumnezeu să le umple cu cunoştiinţa demnităţii şi a acceptării în El.

5. Rugaţi-vă pentru trei copii mici care sunt în procesul de alfabetizare. Rugaţi-L pe Dumnezeu să-i ajute să înveţe repede şi să vină zilnic bine-odihniţi şi gata să înveţe.

6. Rugaţi-vă pentru un adolescent care locuieşte la Casa de Băieţi şi care ia decizii despre următorul pas pe care trebuie să-l facă în viaţă. Rugaţi-vă ca aceasta să fie o perioadă în care el creşte să cunoască iubirea lui Dumnezeu în mod profund şi în care este umplut cu înţelepciune să ştie în care direcţie să meargă de aici.

7. Rugaţi-vă pentru o mamă adolescentă care a fost mutată recent într-un centru de plasament. Rugaţi-L pe Dumnezeu să aibă milă de ea şi de copiii ei şi ca El să aducă adevăr în viaţa ei cu privire la identitatea ei.

8. Rugaţi-vă pentru trei copii şi familiile lor pentru că încă mai stau pe stradă. Rugaţi-L pe Dumnezeu să le dea un adăpost permanent în curând fie prin primărie, fie printr-o cale miraculoasă. Rugaţi-vă ca noi să avem înţelepciune cu privire la implicarea noastră în această situaţie.

Motive de Rugăciune--Iulie

1. Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru Fani - colegul nostru - care tocmai a terminat Institutul Biblic şi pentru Vali care tocmai a absolvit universitatea. De asemenea, Îl lăudăm pe Dumnezeu pentru toţi copiii care au trecut clasa şi pentru cei patru care au absolvit clasa a 8-a. Rugaţi-vă ca ei să aibă înţelepciune şi discernământ în timp ce hotărăsc dacă să meargă la liceu sau şcoală profesională ori să caute o slujbă.

2. Rugaţi-vă pentru doi băieţi mici care vin la centru de zi zilnic şi ai căror părinţi s-au despărţit. Băieţii au rămas cu tatăl lor care munceşte şi, ca urmare, este adesea plecat. Rugaţi-L pe Dumnezeu să-i mângâie, să-i protejeze şi să se îngrijească de nevoile lor.

3. Rugaţi-vă pentru o adolescentă care frecventează centrul de zi şi care a fost recent acuzată greşit pentru o acţiune ilegală. În prezent este în desfăşurare un proces civil iar Fundaţia „Cuvântul Întrupat” o reprezintă în instanţă. Rugaţi-vă ca procesul să treacă repede şi uşor şi ca adevărul şi dreptatea să iasă la iveală.

4. Rugaţi-vă pentru doi fraţi care vin la centrul nostru de zi şi a căror mamă locuieşte peste hotare. Ea vrea să ia copiii să locuiască cu ea toamna aceasta, dar noi nu suntem siguri, din mai multe motive, că aceasta este o decizie bună. Rugaţi-vă pentru copii să ia decizia corectă şi ca ei să fie protejaţi şi călăuziţi de Duhul Sfânt.

5. Rugaţi-vă în continuare pentru familiile care încă mai locuiesc pe stradă alături de centrul nostru de zi. Rugaţi-L pe Dumnezeu să-i apare şi să le dea o casă pe termen mai lung. De asemenea, rugaţi-vă ca ei să-şi găsească surse de venit sustenabile pentru a se întreţine atât ei înşişi cât şi pe copiii lor.

6. Rugaţi-vă pentru băieţii şi fetele care locuiesc pe stradă în Galaţi. În ultimul timp nu au fost interesaţi de a participa la meciurile noastre de fotbal nici la întâlnirile regulate pe care le avem cu ei. Rugaţi-vă pentru noi să avem înţelepciune în relaţia cu ei şi ca ei să fie deschişi la oferta noastră de prietenie. Rugaţi-vă să-i scape de dependenţele lor. Rugaţi-vă ca Împărăţia lui Dumnezeu să vină şi pe străzile din Galaţi.

7. Rugaţi-vă pentru un băieţel care vine la centru de zi zilnic şi care trece printr-o perioadă grea în viaţa sa. În ultimul timp cerşeşte pe stradă, un semn că lucrurile nu merg bine acasă. Rugaţi-L pe Dumnezeu să-i aducă vindecare şi reintegrare atât lui cât şi familiei sale.

8. Rugaţi-vă pentru aceia dintre copiii noştri care suferă din cauza abuzului fizic şi care sunt forţaţi să muncească de familiile lor sau de alţii. Ne simţim neputincioşi şi copleşiţi de această suferinţă şi avem nevoie de înţelepciune pentru a înţelege modul cel mai bun în care să ne rugăm, să interacţionăm cu copiii şi eventual să intervenim.

Neintegrarea celor săraci în UE: o oportunitate pentru biserica

de David Chronic

Identitatea unui popor este alcătuită prin poveştile pe care le istoriseşte.[1] Poveştile care subscriu identitatea română vorbesc despre daci şi romani, despre Ştefan Cel Mare şi Brâncoveanu. Comunismul a adus proprile lui naraţiuni despre puterea muncitorilor; dar cand acestea s-au prăbuşit, vidul s-au umplut repede cu poveşti despre capitalismul democratic privind participarea individului liber într-o societate liberă. Astăzi, România îşi găseşte identitatea ca fiind europeană dar vine şi UE cu naraţiunile ei care făuresc o identitate.

Cu toate că naraţiunea dominantă în România este capitalismul, ea încă îşi diferenţiază identitatea.[2] În sferă politică, România nu se numeşte un “stat balcanic”, pentru evitarea identificării cu binecunoscutele conflicte din fosta Iugoslavie. România nu se autodenumeşte parte din “Europa de Est”, ci din “Europa Centrală”, ca să se aşeze împotriva influenţei trecute şi prezente a Rusiei. Integrarea României în NATO reîntăreşte participarea ei sistematică în vest. Cu toate că este predominant Ortodoxă, România l-a primit pe Papa Ioan Paul II, care a susţinut poziţia ei pro-latină şi pro-occidentală. Dorinţa României să fie identificată ca europeană a fost legitimizată de integrarea ei în Uniunea Europeană.

În mod fundamental, UE este o poveste economică. Iniţial numită Comunitatea Economică Europeană, UE caută un spaţiu comun pentru a face comerţ cu bunuri şi muncă şi pentru o valută comună. Ca să slujească şi să protejeze scopurile economice, s-a înfiinţat o entitate politică. Poveştile care susţin o identitate comună a “europeanului” merg înapoi la imperiul grec şi cel roman. Cu toate că este o extindere geografică a continentului Asiatic, Europa se defineşte ca fiind separată, prin istoria imperiilor ei, prin moştenirea ei catolică şi protestantă şi prin pretinderea ei filozifică şi ştinţifică de “iluminism”.[3] Această auto-percepţie de a fi standardul civilizaţiei, a legitimizat istoria ei de colonialism. Deşi azi există contracurente de toleranţă, pluralism şi “corectitudine politică” care caută să ispăşească dominarea internaţională din trecut, presupunerea ei că “standardele vestice” sunt mai bune, continuă să sprijine promisiunile poveştii UE-ului de dezvoltare, responsabilizare şi integrare.

Dar nu numai că această naraţiune nu reuşeşte să integreze toţi românii, ci îi marginalizează, în mod particular, pe cei săraci. Desigur, UE are şi câteva efecte bune asupra celor săraci. Sărăcia este definită, identificată şi măsurată.[4] Sunt înfiinţate şi finanţate programe sociale menite să uşureze săracia cruntă. Teritoriul UE este deschis pentru mişcare liberă, şi, ca urmare, oferă acces la locuri de muncă şi schimburi de bunuri şi servicii. UE favorizează creşterea salariilor în România. Politica şi legea ei internaţională creează un sistem de responsabilizare şi protecţie.

Cu toate acestea, efectele negative a UE indică faptul că lanţurile sărăciei continuă să stăpânească în România. Mulţi din cele câteva milioane de români care au emigrat din România sunt din clasa economică de jos. Atraşi de momeala banilor, mulţi ajung să facă serviciile nedorite de vestici, să lucreze pe piaţă neagră, sau, mai rău, să fie implicaţi în activităţi ilegale. Unii reuşesc să găsească un serviciu bun dar suferă încă din cauza unei comunităţi pierdute. Un studiu efectuat de Fundaţia Soros din 2007 spune că în România în jur de 350.000 de copii – aproape un copil din cinci – are cel puţin un părinte care lucrează în străinătate. Guvernul roman estimează că 60.000 de copii au fost părăsiţi de amândoi părinţii, dar probabil că numărul este mult mai mare.[5] Destrămarea acestor familii provoacă nu numai probleme sociale şi psihologice asupra copiilor ci şi afectează şi pe părinţii care pierd comunitatea în care dădeau socoteală şi unde totodată erau sptijiniţi.

Deşi muncitori imigranţi sunt plătiţi mai bine in vest decât în România, ei totuşi sunt „sub-plătiţi” în comparaţie cu cetăţenii ţărilor respective care lucrează în aceleaşi domenii. În România, salariile cresc datorită politicii guvernului şi a cerinţei pentru muncă, dar nu suficient de mult ca să-i aducă pe români acasă. Mai degrabă, firmele române au început să recruteze forţă de muncă din Turcia, China şi din fostele ţări sovietice – alţii care sunt dezrădăcinaţi din comunităţile lor ca să muncească într-o ţară străină. Şi din cauză acestei tendinţe de afaceri, salariile sunt menţinute la limita de jos.

În plus, creşterea salariilor în România (între 10-12% anual) nu este egală cu creşterea preţurilor.[6] Alimentele, energia şi preţul imobilelor au crescut mai substanţial decât salariile. Din nefericire, realitatea aceasta afectează mai mult pe cei săraci decât pe cei non-săraci deoarece înseamnă o proporţie mai mare din venitul lor pentru bunuri de bază. Pentru cei mai săraci, înseamnă să supravieţuiească pur şi simplu fără aceste necesităţi. Astfel, cei săraci au mai puţină putere de cumpărare şi sunt mai săraci faţă de timpul de dinainte de aşa-numita “intrare în UE”. Preţul imobilelor, împreună cu privatizarea proprieţăţilor, au forţat pe mulţi săraci să plece din casele lor. Unii ajung în locuinţe sociale degradate iar alţii pleacă la ţară să trăiască din agricultură. Aşadar, cei săraci, în cel mai bun caz, sunt beneficiari sau “obiecte” dar nu participanţi sau “subiecte” în UE.

Un alt semn al eşeculului UE în integrarea membrilor ei, este creşterea partidelor fasciste şi violenţa anti-imigrantă.[7] Pretenţia UE de a fi o cultură pluralistică de toleranţă nu are ca bază narativă decât recunoaşterea faptului că lipsa conflictului este mai bună pentru economie – un sentiment care nu poate susţine diferenţa etnică sau culturală. Desigur, unii imigranţi au făcut fapte oribile şi pentru care nu au scuze, în ţările gazde, dar reacţia violentă anti-imigrantă este simţită cel mai mult de cei săraci, cei mai mulţi fiind nevinovaţi de acuzaţile aruncate.

Împreună cu aderarea României în UE, naţiunea a experimentat speranţa pentru o tragere la răspundere politică şi a văzut pe termen scurt frânarea corupţiei. După ce România “a intrat” în Europa, s-a văzut din nou creşterea corupţiei, ceea ce a determinat comisia UE să certe guvernul român. Din păcate, politica s-a schimbat prea puţin. România este văzută ca fiind cea mai coruptă ţara din UE. Iarăşi, cei săraci poartă lovitura principală a corupţiei endemice. Când mita este cerută de doctori sau de lucrători guvernamentali,aceasta costă un procent mai mare din venitul celor săraci. În plus, cei săraci nu au, de obicei, alte opţiuni când li se cere să dea mită.

Deşi naraţiunea Comunităţii Europeane nu îşi implineşte promisiunea să integreze, există o comunitate cu o poveste alternativă care reuşeşte cu adevarat să susţină dezvoltarea, răspunderea şi integrarea. Este vorba de biserică. Din păcate, biserica încearcă mai degrabă să se integreze în UE decât să fie o comunitate alternativă.[8]

Fiindcă povestea şi valorile bisericii au fost, în general, cooptate de UE, aceasta nu şi-a luat o poziţie critică faţă de toleranţa superficială, emigrare şi alte efecte simţite de cei săraci. Biserica în România încă nu s-a arătat ca fiind un exemplu de comunitate alternativă unde diferenţa este sărbătorită şi unificată în Cristos. Cu toate că emigrarea va continua, biserica încă nu s-a trezit să dezvolte o bază creştină pentru emigrare. Dacă s-a făcut ceva, a fost că românii creştini, locuind în alte ţări, au înfiinţat adunări pentru alţi români. Unii pretind că Europa de vest este a doua populaţie din lume cu cei mai puţini creştini, după cei din fereastra 10/40.[9] Dar dacă biserica română şi-ar uceniciza membrii şi i-ar trimite ca misionari, să fie sare şi lumină în Europa seculară, poate s-ar vedea atunci că au ceva de dat şi nu de luat din Europa.

Biserica este chemată să fie o comunitate alternativă cu o poveste deosebită, care vorbeşte de implicarea şi îndrumarea iubitoare a lui Dumnezeu pentru istoria lumii. Această poveste este vestea bună, în mod special, pentru cei săraci (Luca 4:18). Unde familiile şi comunităţile sunt sfâşiate în numele “unui standard ridicat de trai”, biserica are o viziune de familii trăind împreună, părinţii având grijă de copii şi copiii iubindu-şi părinţii (Efeseni 6). Unde muncitorii sunt exploataţi, biserica istoriseşte despre o comunitate unde plata este corectă (Iacov 5) şi diviziunile economice sunt vindecate (I Corinteni 11). Biserica este comunitatea care poartă de grijă de cei săraci,nu ca de beneficiari ci ca de participanţi (Levitic 19). Biserica nu doar zămisleşte toleranţa superficială ci îi îmbrăţişează pe cei care sunt diferiţi (Galateni 3:28) şi iubeşte pe străin (Luca 10) şi chiar pe duşman (Matei 5:44). Biserica cheamă pe cei corupţi să dea socoteală şi protejează pe cei fără putere (Matei 21:12; Fapte 6). Eşecul UE de a oferi o naraţiune durabilă a integrării este o oportunitate pentru biserică de a fi un popor deosebit (I Petru 2:9), o cetate radiantă aşezată pe un munte (Matei 5:14) şi de a trăi povestea unei persoane în care toate neamurile sunt, cu adevărat, integrate (Romani 15).

---

[1] Alasdair MacIntyre, în După Virtute, Tratat de morală, tr. Catrinel Pleşu, Humanitas, 1998. Naraţiunea este modul prin care oamenii îşi înţeleg identitatea şi poziţia în societate. Identitatea este un concept fundamental care trebuie privit, după cum spune MacIntyre, în relaţie cu conceptele de naraţiune, inteligibilitate şi răspundere. „Identitatea personală este acea identitate pe care o presupune unitatea de caracter cerută de unitatea unei naraţiuni…Unitatea vieţii umane este unitatea unei căutari narative” (p. 225).

[2] Vezi teza prezentată la Romanian Cultural Centre, U.K. de Mircea Micu, “An Alliance Dilemma? Understanding Romanian Foreign Policy in the Context of Transatlantic Divergences”.

[3] Despre identitate europeană, vezi Mihai Neamţu, „Europe in Post-Nihilism? Between the Silence of Words and the Rhetoricity of Images,” Studia Universitatis Babe-Bolyai, Studia Europaea (XLIV) 1-2, 1999.

[4] Spre exemplu, vezi “Child Poverty and Well-Being in the EU: Current status and way forward,” European Commission, January 2008 şi the Phare program.

[5] Luca, Ana Maria Luca. ‘Romania: Long-Distance Families’, Transitions Online, 26 April 2007.

[6] http://www.mediafax.ro/engleza/eu-trims-romania-2008-wage-growth-to-10-4-from-12-2.html?6966;2592377

[7] Pentru suggestii pentru o bază multiculturală în România, vezi Rogbete, Silviu E., „Some Reflections on Religion and Multiculturalism in Romania: Towards a Reappraisal of the Grammar of Traditions,” Romanian Journal of Political Science, 35-55.

[8] Comunitatea alternativă este identitatea bisericii – în lume, dar nu din lume – care imaginează, proclamează şi trăieşte o altă viziune asupra omului, societăţii şi cosmosului care curg de la viaţa cu Dumnezeu nu de la stat sau alte comunităţi dominante.

[9] Johnstone, Patrick and Jason Mandryk, Operation World, 51.

Ce înseamnă intrarea în UE pentru biserică şi societate?

de Ovidiu Ghiţă
(Pastorul Bisericii Baptiste "Sfânta Treime", Galaţi)

Începând cu 1 Ianuarie 2007, visul celor mai mulţi dintre români – în special al celor interesaţi – legat de integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, a devenit realitate. Pregătită din vreme cu minuţiozitate – umbrită suficient de efortul nevoalat şi zgomotos al unor partide de a confisca meritul integrării şi de unele conflicte politice interne – campania lansată pe plan naţional de a sublinia marile avantaje ale integrării, a dat roade: o bucurie generalizată ocazionată de integrarea ţării noastre în UE. Nici dezamăgirea „cultivată” cu sârg de promisiunile neonorate ale politicienilor pentru un trai mai bun pe plan intern, nici temerile unor analişti mai mult sau mai puţin cunoscuţi şi nici observaţiile făcute de alţii privind impactul integrării asupra valorilor unor ţări fost comuniste, ajunse înaintea noastră în „raiul european”, nu au micşorat bucuria şi nu au diminuat speranţele pentru o viaţă împlinită la cei mai mulţi dintre noi. La peste un an de la momentul de sărbătoare al integrării, ce am putea spune despre avantajele şi, respectiv, dezavantajele statutului de ţară membră a UE?

Răspunsul este şi complex şi dificil de dat. În primul rând, pentru că diferă sistemul de referinţă faţă de care analizăm întrebarea. Apoi pentru că intervine factorul subiectiv: fiecare din noi, având seturi de valori pentru viaţă diferite, resimţim diferit contactul cu realitatea integrării. Şi nu în ultimul rând, pentru că efectele pozitive şi negative se „amestecă” atât de uşor, încât este destul de greu să le observi impactul. Atunci ce este de făcut?

Personal, propun o considerare serioasă a pericolelor şi capcanelor care se întrevăd odată cu integrarea ţării noastre în UE, fie şi pentru că răul infiltrat, sau care bate la uşă, poate distruge în timp, tot binele dorit. Totodată anticiparea corectă a acestor pericole ne va ajuta să găsim şi antidotul pentru contracararea lor.

Integrarea în UE accentuează şi aduce o serie de avantaje care ne pot face viaţa mai uşoară şi mai plăcută, toate cultivate sub umbrela consolidării democraţiei: drepturile omului, votul universal şi liber, libertate individuală garantată, respectul faţă de proprietate, posibilitatea ca fiecare să aibă acces la bunurile vieţii, participarea tuturor la dezbaterea politică pe diferite nivele, garanţia securităţii, libera circulaţie în spaţiul european, ridicarea standardelor legislative la nivelul european, recunoaşterea dreptului la muncă în oricare din ţările Europei, acces aproape nelimitat la informaţii de interes general şi specific şi multe altele.

Odată cu ele, însă, se implementează şi un sistem de valori care este în contradicţie cu sistemul de valori biblice, creştine, dinamitând prin aceasta baza moralităţii vieţii sociale, fundamentele etice şi spirituale ale vieţii umane, depărtându-ne progresiv de Dumnezeu.

Menţionez câteva dintre ele:

§ Secularizarea. Trăim într-o societate puternic secularizată şi suntem invitaţi să ne asimilăm ei. Modul de viaţă la care ne invită Comunitatea Europeană se fundamentează pe o concepţie materialistă şi autonomă despre lume, adică a unei lumi fără Dumnezeu care-şi are centrul de gravitate în ea însăşi. O lume autonomă, cu o cultură autonomă, care nu mai are în centrul ei pe Dumnezeu, ci omul. O civilizaţie europeană bazată pe o legislaţie cu un pronunţat caracter antropocentric (centrat pe om) ce nu manifestă nici un interes pentru viaţa spirituală a omului, pentru sufletul lui, pentru mântuirea lui. Amintiţi-vă doar că noua Constitutie a Comunitatii Europene a evitat să insereze, măcar simbolic, numele lui Dumnezeu sau alte referinţe la moştenirea creştină a bătrânului continent. De aceea cultura Noii Europe face cu greu loc religiei ca parte a vieţii comunitare. De aici, observăm cum încet, dar sigur, îşi face loc un sistem de valori lumesc cu caracteristici distructive pentru viaţă şi societate. Menţionăm doar una: promovarea unei gândiri libere de orice constrângere exterioară, care nu se pleacă înaintea altei realităţi decât aceea a experienţelor, dependenţa de divin fiind exclusă aproape total. Nici Revelaţia divină, nici tradiţiile creştine de valoare şi nici o dogmă nu au dreptul să se interpună în calea manifestării ei libere. De aceea oamenii cu greu mai pot discerne “aurul de nisip”, lucrurile sfinte şi însemnate de cele trecătoare şi distructive.

§ Relativizarea eticii individuale şi comunitare. De aici stilul de viaţă libertin, imoral, fără convenţii şi fără reţineri. Mai peste tot, moralitatea oamenilor, a clericilor şi a liderilor de tot felul scade dramatic şi nimeni nu se mai miră. Aşa cum menţiona cineva, sunt prea multe semne care arată că societatea europeană se înstrainează dramatic de Dumnezeu. Iar unul din semne este încercarea de redefinire a păcatului. Omul nu mai este definit ca păcătos (în sensul călcării legii divine şi întreruperii relaţiei cu Dumnezeu), ci este victima unei boli, deci trebuie înţeles şi tratat. Secularizarea a penetrat la toate nivelurile societatii europene. Un sindrom îngrijorător este lipsa respectului pentru viaţa şi pentru morala creştină. Ţări în care Biserica Protestantă este Biserica majoritară, aprobă eutanasia, iar Parlamentul European impune ţărilor candidate şi integrate acceptarea homosexualităţii[1].

§ Privatizarea religiei. Cultura Noii Europe face cu greu loc religiei ca parte a vieţii comunitare. Religia este considerată ca o problemă particulară a fiinţei umane, ca o afacere de ordin privat. Dar credinţa creştină niciodată în istoria Bisericii nu a fost considerată sau prezentată ca fiind privată. Întotdeauna a fost şi va rămâne o credinţă personală. O religie se defineşte ca fiind personală şi prin responsabilităţile avute în comunitate, pe când o religie privată se defineşte în termenii izolării şi independenţei. A privatiza creştinismul înseamnă a avea o religie fără Biserică, fără participare în comuniune, fără protecţia spirituală a Bisericii, oricând expus căderii în forme religioase străine vieţii creştine autentice. Nu există viaţă creştină separată de Biserică, definită ca partaşie a tuturor credincioşilor de-a lungul veacurilor[2]. Oamenii sunt tot mai puţin interesaţi de biserică şi tot mai puţini o frecventează.

§ Supremaţia ştiinţei. În sfera publică, cuvântul decisiv nu-l mai are adevărul revelat, ci “ştiinţa” aşa cum este ea percepută de cei mai mulţi, cu concepţia evoluţionistă despre lume şi viaţă ca fiind concepţia determinantă. Religiile sau confesiunile pot avea valoare numai pentru cei care le respectă ca atare, însă pretenţia pentru deţinerea şi proclamarea “adevărului” în sfera publică o are numai “ştiinţa”. Între Evanghelie şi cultură nu există dialog, şi de aici lipsa impactului transformator şi înnoitor al ei (Evangheliei).

§ Înstrăinarea individului şi accentuarea egocentrismului. Avem probleme de comunicare în plin veac al comunicării. Accesul tot mai vast la Internet ne deschide larg uşa spre o lume complexă şi aparent nelimitată, dar ne închide uşa spre aproapele noastru. Din spatele computerelor şi din goana vieţii tot mai aglomerate, nu se mai cultivă comuniunea, părtăşia dintre suflete. Oamenii devin parcă tot mai „tehnologizaţi” şi nu mai au resurse să-şi împărtăşească durerile şi bucuriile, cu toate că nevoia aceasta nu poate fi stinsă. De aici, apariţia şi accentuarea unui alt rău: nepăsarea, izolarea, indiferenţa. Trăim deja într-o cultură care cultivă tot mai mult aceste aspecte: izolare şi lipsă de comunicare autentică şi benefică între indivizi, în sânul familiei şi între familii, în comunităţi şi chiar în biserici şi între ele. Migraţia spre alte locuri de muncă, mai bănoase, însoţite de separarea fizică dintre parteneri, dintre părinţi şi copii, accentuează tot mai mult acestea, distrugând nu de puţine ori şi vieţi, şi familii, şi comunităţi.

În faţa acestor capcane şi provocări, şi ale multora nesubliniate, nu ne rămâne decât să ne re-examinăm valorile şi convingerile pe baza cărora vrem să ne trăim viaţa, să ne facem ordine în universul interior ancorându-ne în singura stâncă stabilă, de neclintit, a vieţii – Dumnezeu – şi, în comuniune strânsă cu semenii noştri, cu fraţii de credinţă, să „veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune; şi cu atât mai mult, cu cât vedem că ziua Domnului se apropie” (Evrei 10:24)

---

[1] Emil Bartoş – „Gândirea baptistă şi spiritul european”, prelegere susţinută la sesiunea de comunicări ştiinţifice a Institutului Teologic Baptist din Bucureşti, aprilie 2003

[2] Idem

Efectul intrarii Romaniei in UE asupra bisericii

de Mihai Dumitraşcu
(Pastorul Bisericii Pentecostale "Emanuel", Galaţi)

Un diplomat occidental statea, cu cativa ani in urma, la masa cu fostul prim-ministru chinez Ciu En Lai nestiind exact ce subiect sa abordeze. Dar stiind ca Ciu En Lai iubea istoria, l-a intrebat: „Ce credeti despre Revolutia Franceza?” Ciu En Lai s-a uitat la el dupa care i-a raspuns: „Este prea devreme ca sa iti pot spune”. Pentru unii Revolutia Franceza este arhaica; pentru altii de abia s-a intamplat si inca nu pot trage concluzii.

A trecut doar un an de la integrarea Romaniei in UE, sa poti vorbi despre efectele acesteia in biserica cred ca este prea devreme. As mentiona totusi faptul ca inainte de integrare, Romania a trebuit sa faca nenumarate schimbari ca sa fie pregatita pentru 1 ianuarie 2007, ceea ce lasa sa se vada anumite tendinte in biserica din Romania.

Tinand cont de influenta nefasata care s-a abatut asupra Romaniei dinspre rasarit in ultimii ani, s-a putut observa o dorinta in masa a romanilor de a se integra in structurile euro-atlantice. Integrarea cu siguranta a adus multe beneficii, dar cred ca sunt si lucruri care ar trebui sa ne ingrijoreze.

Printre beneficii as mentiona cateva:

1. Cred ca se garanteaza drepturile si libertatile religioase odata cu integrarea. Este un mare castig aceast lucru, dupa ce ani de zile nu am putut sa ne manifestam liber crezul nostru. Biserica in timpul regimului comunist a invatat sa supravetuiasca. In noile conditii invatam sa ne manifestam liber si de la mentalitatea defensiva pe care am dobandit-o sa trecem la cea de ofensiva. Astfel biserica poate acum transmite societatii noastre valorile crestine si in mod special poate predica credinta in jertfa Domnului Isus Hristos, singura care ne poate mantui.

2. Libertatea de miscare in Europa a adus cu sine posibilitatea de a deschide biserici Evangelice romanesti in multe tari Europene. Sper ca acest lucru sa aduca speranta pentru o societate atat de secularizata si comunitatile de credinciosi evanghelici romani, sa poata fi o marturie printre ceilati europeni.

Lucrurile care ma ingrijoreaza ca o consecinta a integrarii in UE ar fi:

1. Migrarea generatiei tinere de credinciosi in afara granitelor Romaniei. Pentru mine este o mare durere sa vad asa de multi tineri cu mare potential, destepti, pregatiti, care sunt nevoiti, datorita starii grave in care se gaseste economia Romaniei, sa ajunga sa faca tot felul de munci necalificate pentru altii. Cateva consecinte pe care le vad ca urmare a migrarii spre vestul Europei:

a. Bisericile pierd generatia tanara. Investim in echiparea lor spirituala si cand sa se implice in lucrare deja nu mai sunt printre noi.

b. Divortul incepe sa devina o problema pana si printre evanghelici. Un cotidian central spunea zilele trecute : ”Peste 80% din divorţurile pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş în cazul familiilor cu copii sunt intentate de cuplurile în care unul dintre soţi este plecat la lucru în străinătate”.

Ce trist este sa vezi acum familii care din punct de vedere material incep sa o duca mai bine, dar emotional si spiritual sunt devastate. Sunt nenumarate situatii cand numai unul din soti este plecat sau poate ambii parinti si cei de acasa suporta consecintele despartirii care se manifesta in dezechilibre emotionale, sinucideri, divorturi, etc.

2. Relativismul moral.

Influenta societatii postmoderne aduce deja relativism si printre noi. El incepe sa se vada mai ales la generatia tanara, dar cred ca cel mai bine se vede atunci cand vorbim de moralitate. Infidelitaea, concubinajul, relatii sexuale intre persoane de acelas sex sunt cateva din aceste consecinte. Astfel familia este cea care sufera foarte mult.

3. Materialismul.

Dupa ce am vazut ce au cei din occident, sigur ca s-a nascut si in noi dorinta de a obtine ceea ce au ei. Pana la un punct nimic rau, este bine sa ne bucuram de ceea ce ofera o societate civilizata. Problema pe care o vad in schimb este ca am devenit foarte ocupati. Muncim tot mai mult pentru a face fata noilor cerinte si imediat culegem secatuirea de viata spirituala, relatii superficiale, valori rasturnate.

In noul context ma intreb cum va fi biserica din Romania peste zece ani, dar peste douazeci de ani? Chiar daca mediul din jurul nostru nu ne este cel mai prielnic, am speranta,deoarece Isus a spus ca „Eu... voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui” (Matei 16:18). In acelasi timp cred ca noul context in care traim ar trebui sa ne responsabilizeze foarte mult in a reusi sa nu compromitem mesajuj Scripturii si a fi in acelasi timp relevanti pentru aceasta generatie.

3 iunie - motive de rugăciune

1) Rugaţi-vă pentru G. şi I., două surori care în ultima vreme nu vin la centru de zi. Părinţii lor le ţin acasă şi, în loc să le trimită la şcoală, le pun la muncă. De asemenea, G. a călcat pe un cui recent şi ca urmare are un picior umflat. Rugaţi-vă ca ea să fie vindecată şi ca părinţii fetelor să le permită să meargă la şcoală şi să vină la centru. Rugaţi-vă ca Împărăţia lui Dumnezeu să intre în familia aceasta.

2) Rugaţi-vă pentru D., un băiat care a fost internat la spital recent cu riscul îmbolnăvirii cu TBC. În prezent, doctorii fac analize ca să afle dacă boala este activă şi dacă băiatul are nevoie de tratament. Rugaţi-vă pentru vindecare şi pentru ca D. să iasă din spital în curând.

3) Rugaţi-vă pentru M., un băiat care se luptă cu instabilitate emotională şi psihologică. Rugaţi-L pe Dumnezeu să aducă pace şi vindecare în viaţa lui. De asemenea, M. nu are un loc unde să stea, deci rugaţi-L pe Dumnezeu să i-l dea.

4) Rugaţi-vă pentru M., o adolescentă care în ultima vreme lipseşte de la centru mult. Rugaţi-vă ca ea să vină mai regulat şi ca noi să avem înţelepciune să ştim modul în care să o iubim cel mai bine în vremea aceasta.

5) Rugaţi-vă pentru S., un băiat mic care abia începe procesul de alfabetizare. El rămâne în urmă la şcoală, deci rugaţi-L pe Dumnezeu să-l ajute în vara aceasta să înveţe repede şi să poată citi aşa cum trebuie la vârsta lui. Rugaţi-vă ca noi să ştim cum să-l ajutăm cel mai bine.

6) Rugaţi-vă pentru D., un băiat care lipseşte de la centru mult în ultimul timp. Simţim că el strigă după atenţie în felul acesta, deci rugaţi-L pe Dumnezeu să-i vindece rănile cele mai adânci şi să-i dea acele lucruri de care are nevoie. Rugaţi-vă să găsească şi să accepte afecţiunea pe care o râvneşte de la Tatăl lui Ceresc.

7) Rugaţi-vă pentru C., o adolescentă care trece prin procesul de a-şi obţine buletinul. Acesta este un proces stresant şi complicat, deci rugaţi-L pe Dumnezeu să-i dea pace în mijlocul acestei situaţii şi să permită ca procesul să meargă cât mai repede.

mai - motive de rugăciune

1. Rugaţi-vă pentru copiii şcolari să termine anul şcolar cu bine şi să treacă în următoarea clasă. Această vreme caldă face concentrarea asupra temelor de acasă extrem de grea. Mai au timp până pe 15 iunie înainte să se bucure de vacanţa de vară.

2. Rugaţi-vă pentru cei din clasa a 8-a, Lacra, Claudia, Mircea şi Alina care au examene săptămâna aceasta iar aceste examene vor determina la care liceu pot merge. Vom sărbători realizarea lor pe 23 mai. Rugaţi-vă să se simtă încurajaţi şi onoraţi pentru stăruinţa lor, indiferent de rezultatele pe care le primesc la examene.

3. Rugaţi-vă pentru John Koon care a venit ca lucrător începând cu 7 mai. Rugaţi-vă să aibă o tranziţie uşoară şi să găsească locul pe care i l-a pregătit Dumnezeu pentru a sluji în comunitatea noastră.

4. Rugaţi-vă pentru L., o mămică adolescentă care şi-a pierdut fetiţa de un an în aprilie. Moartea fetiţei este o povară de durere pentru noi. Rugaţi-vă pentru lucrători să aibă înţelepciunea să lucreze în continuare în această situaţie deoarece avem impresia că neglijarea a jucat un rol în moartea acesteia.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DESPRE ALCOOLISM

Cuvântul lui Dumnezeu ne vorbeşte despre complexitatea problemei.

Alcoolismul este o boală, dar beţia este un păcat.

Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea.

- Galateni 5:19

Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

- Efeseni 5:18

Alcoolul este o anestezie pentru sărăcie.

Daţi băuturi tari celui ce piere şi vin, celui cu sufletul amărât; ca să bea să-şi uite sărăcia, şi

să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.

- Proverbe 31:6-7

Asta nu scuză nepăsarea noastră, ci ne motivează pentru a

răspunde la sărăcia lor ca să nu se întoarcă spre amorţirea

băuturii.

Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

- Proverbe 23:21

Isus este prietenul beţivilor.

A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi, „ Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.

- Luca 7:34

asta înseamnă că şi Biserica trebuie să fie prietenul beţivilor.

MITURI ŞI REALITĂŢI DESPRE ALCOOLISM

MIT

Alcoolicii sunt oameni „vagabonzi” care stau pe stradă.

REALITATEA

Alcoolicii sunt oameni de toate felurile; tineri şi bătrâni, săraci şi bogaţi, bine

educaţi sau ignoranţi, oameni cu cariere sau muncitori, casnice şi mame. Doar 3-

5% sunt „vagabonzi” sau trăiesc pe stradă. Restul, au familii, prieteni, servicii şi se

descurcă destul de bine. Însă, o parte a vieţii le este afectată de consumul de

alcool: viaţa familială, viaţa socială sau serviciul. Un alcoolic este cineva al cărui băut îi cauzează probleme tot mai mari în unele sau mai multe domenii ale vieţii sale.

MIT

Alcoolici beau pentru că sunt răi.

REALITATEA

Dupa cum am spus, alcoolicii sunt oameni de toate felurile. Alcoolicii beau pentru că ei cred că nu

au de ales. Ei folosesc alcoolul ca un mod de a evada sau ca un sprijin. Ei simt o durere emoţională pe care încearcă să o trateze prin consumul de alcool. În cele din urmă, ei depind de alcool atât de mult încât ajung să fie convinşi că nu pot trăi fără el. Aceasta este obsesia.

CARE SUNT SIMPTOMELE

Pierderea controlului. Pierderea controlului e de
obicei progresivă. La început, alcoolicul îşi poate
controla băutul de cele mai multe ori. Dar, uneori,
se îmbată atunci când nu vrea asta. Apoi, începe
să îşi piardă tot mai mult controlul.
Progresia. Poate că alcoolicul nu va bea mai
mult, dar va bea mai des. Se va putea conta tot
mai puţin pe el. devine din ce în ce mai obsedat
de băut şi din ce în ce mai puţin preocupat de
responsabilităţile sale.
Simptomele de sevraj. Atunci când alcoolicul se
opreşte din băut, s-ar putea să se simtă rău, să
aibă senzaţie de vomă, dureri de cap şi
„tremurături.” De obicei, e foarte iritabil. S-ar
putea să aibă şi halucinaţii.
Schimbările de personalitate. Alcoolicul pare
să aibă o personalitate de tip „Jekyll şi Hyde.”
Atunci când bea, este cu mult diferit faţă de felul
în care se comportă atunci când nu bea.
„Ruperea filmului.” Acestea sunt forme de
amnezie. Alcoolicul nu îşi aminteşte ce s-a
întâmplat. Ruperea filmului poată să apară chiar
şi atunci când alcoolicul nu este beat şi poate să
dureze câteva minute sau câteva zile. Aceste
episoade sunt înspăimântătoare pentru alcoolic şi
provoacă nedumerire celor din jur care nu înţeleg
de ce alcoolicul nu mai ştie ce s-a întâmplat.

Alcoolismul este:

Asociaţia Medicală Americană a recunoscut alcoolismul ca boală care poate fi stopată, dar nu

tratată. Una dintre simptome este dorinţa incontrolabilă de a bea. Alcoolismul e o boală progresivă. Cât timp alcoolicii continuă să bea, nevoia lor de a bea se va înrăutăţi. Dacă boala nu e stopată, ea poate duce la pierderea sănătăţii mentale,fizice sau chiar la moarte. Singura metodă de a ameliora boala este cea a abstinenţei totale. Alcoolismul e o boală pe viaţă. Chiar şi după ani de abstinenţă, alcoolicul nu îşi va mai putea controla băutul, odată ce a reînceput să bea. Cu toate că ne confruntăm cu boala alcoolismului în fiecare zi când trecem pe lângă baruri sau când suferim încă un scandal la bloc, ne este greu să cuantificăm problema. “România se află pe locul al doilea în Europa privind consumul de alcool”, declara dr. Radu Mihăilescu, Directorul Spitalului Clinic de Psihiatrie “Prof. Dr. Al. Obreja”, Bucureşti (România Liberă,

4 octombrie 2001). Specialiştii români estimează că un procent cuprins între 7- 9% din populaţia adultă este dependentă de alcool, procent similar cu cel afirmat de alte state, precum SUA. Această similitudine sugerează că, de fapt, alcoolismul nu este neapărat influenţat de situaţia social-economică a populaţiei, ci, mai degrabă de atitudinea permisivă care există vizavi de consumul de alcool.

În acest context, în Israel consumul de alcool înseamnă doar 1,0 litri / persoană (Vraşti Radu, “Alcoolismul. Detecţie, Diagnostic şi Evaluare”, 2001). Un alt aspect îl constituie cel al alcoolismului ca boală de familie; un singur dependent de alcool afectează în medie

bunăstarea altor persoane (părinţi, parteneri de viaţă, copii, nepoţi, alte rude, prieteni, etc.).

În plus, copiii care provin din familii în care există problema alcoolismului au de 4 ori mai

multe şanse de a dezvolta ei înşişi această boală în lipsa unor programe eficiente de prevenţie şi tratament al alcoolismului. La toate acestea se adaugă costurile sociale provocate de consumul

abuziv de alcool prin accidente auto, boli cardio-vasculare, cancer, traumatisme, afecţiuni neurologice, pierderea locurilor de muncă şi slaba productivitate a angajaţilor alcoolici, violenţa

intra-familială, sindromul alcoolic fetal. Consumul de alcool are consecinţe medicale şi sociale, prin intoxicare (beţie), dependenţă (a bea devine un obicei obligatoriu, de lungă durată) şi alte efecte biochimice. Pe lângă bolile cronice ce pot apărea la persoanele care beau de mulţi ani cantităţi mari, alcoolul produce rezultate traumatice care ucid sau mutilează la o vârstă relativ tânără, ducând la pierderea multor ani de viaţă, prin moarte sau invaliditate. Un număr crescând de dovezi evidenţiază faptul că, pe lângă consumul de alcool, calea beţiei este strâns legată de starea sănătăţii. Mai mult decât atât, există o relaţie de cauzalitate între consumul de alcool şi mai mult de 60 de tipuri de boli sau răni (accidente). Se estimează că în întrega lume alcoolul este cauza a 20-30% din numărul total de cancer la esofag, cancer la ficat, ciroză la ficat, omucideri, epilepsie şi accidente cauzate de vehiculele cu motoare.

Ascultă povestea Mihaelei:

Mă îmbrac repede, în semi-întuneric.
Ştiu să umblu prin camera noastră şi pe
lumină, şi în întuneric. Ştiu unde sunt
colţurile ascuţite şi ştiu unde scârţie
scândurile din duşumea. Mă strecor ca
o pisică, având grijă să nu deranjez
ursul. Ursul este omul greoi care stă pe
canapea cu spatele la mine, sforăind şi
sporovăind. Câteodată, ursul se
trezeşte şi este vesel, este aşa cum
visez eu că ar trebui să fie un tată,
cântând cântece, spunând poveşti de
pe vremea când era tânăr, la ţară. Pe
vremea când avea grijă de oi, sau
culegea struguri, sau scotea cartofi, în
zilele bune, înainte de a veni la oraş pentru o
slujbă pe care nu a avut-o pentru mult timp. Înainte
de a descoperi cum să facă durerea să înceteze cu
o sticlă.
Mă spăl pe faţă în linişte, pândind orice semn care
să-mi arate că ursul se trezeşte. Nu ştiu în ce stare
se va trezi, dar dacă este o zi rea, nu vreau să fiu
acolo. Nu vreau să aud strigătele, să văd bătăile,
să simt lacrimile. Le-am văzut pe toate destul.
Câteodată este aşa de dureros, că nu ştiu dacă
mai pot suporta. În astfel de momente mă gândesc
să fug, să fug departe. Nu ştiu unde şi nu ştiu cum,
doar să scap de acel urs.
Dar astăzi nu se trezeşte. Caut pe bâjbâite în
rucsac o gustare, ştiind că nu are cum să fie acolo.
Nu avem bani pentru altele în plus, nu avem destul
nici măcar pentru cină. Îmi trec mâinile pe sub
braţele şi mă strecor pe uşă, aruncând o ultimă
privire familiei mele adormite. În aceste momente
casa noastră este cuprinsă de linişte, în afară de
zumzetul tatei sforăind şi respiraţia uniformă a
mamei. Unii ar spune că este o casă paşnică.
Închizând uşa, mă rog să fie pace şi când mă voi
întoarce.

Eu sunt a Iubitului meu

lenuța chronic

„El nu este ascultător. A devenit un pericol social şi nu-l mai vrem în această şcoală.” Acestea sunt cuvintele pe care mi le-a spus învăţătoarea lui Toni*, unul dintre copiii noştri de la Centrul de zi.

Învăţătorii şi profesorii cer ascultare de la elevii lor, părinţii de la copii, angajatorii de la angajaţi, autorităţile civile de la cetăţeni. Fiecare cere ascultare. Eu am crescut având o concepţie distorsionată despre ascultare. În mintea mea, asociam ascultarea cu recompensa ori cu pedeapsa. Și adesea cu teama. Valoarea pe care o atribuiam acestui concept implică un act de supunere a celui inferior faţă de cel superior.

În România, atunci când o persoană refuză să recunoască autoritatea cuiva, întreabă în mod retoric: „Cine eşti tu ca să ascult de tine?” Cu alte cuvinte, „Cu ce drept îmi ceri tu să ascult de tine?” „Cine este Domnul ca să ascult de El?” l-a întrebat faraon pe Moise. „Eu nu-L cunosc pe Domnul” (Exod 5:2). Şi eu mă intreb pe mine însămi: „Cine este Domnul care îmi cere ca să ascult de El?”

În jurul meu sunt multe voci care care îmi cer să ascult. Unele sunt aspre și poruncitoare, altele sunt manipulative sau distante, altele sunt iubitoare. Vocea lui Dumnezeu este irezistibilă. „Scoală-te, iubito, și vino frumoaso!... arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tau este dulce, și fața ta este plăcută.” (Cântarea cântărilor 2:13-14). Dumnezeu nu-mi dă instrucțiuni aspre pe care trebuie să le urmez. Am înțeles că El dorește ascultarea mea nu ca să mă zdrobească prin puterea Lui ci ca eu să mă bucur de tovărășia Sa. Autoritatea umană insistă asupra ascultării dar Dumnezeu nu acționează în acest mod. El spune: „Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele.” (Ioan 14:15)

Am fost inspirată de modul în care surorile de caritate se cercetează pe ele însele. La sfârșitul fiecărei zile, ele se întreabă: „A fost ascultarea mea activă și responsabilă ca fiind un raspuns la dragostea lui Dumnezeu astăzi?” La fel mă întreb și eu și sper ca fiecare dintre noi să facă același lucru.

„Mi-ai răpit inima... numai cu o privire” (Cântarea cântărilor 4:9). Am aflat că, de fapt, în traducerea originală prima parte a acestui verset înseamnă: „Inima mea bate mai repede”. Când știu că sunt iubită cu atâta pasiune mi-e teamă că nu pot să răspund la fel. Cum aș putea? Îmi este teamă, de asemenea, pentru că asta ar însemna să renunț la a mai fi în control. Afirm cu sinceritate că vreau să-L ascult dar prefer s-o fac în termenii mei. Insist asupra explicațiilor: „Dar dacă ascult, ce se va întâmpla cu mine?” mă întreb. Vreau să știu toate detaliile și implicațiile deoarece pot să controlez doar ceea ce cunosc. În realitate, de fapt întelegerea voii Lui îmi este revelată în mod gradual, pe măsură ce relația mea cu El crește și se adâncește.

În Biblie, Avraam este numit „prietenul lui Dumnezeu”. Când cineva se află într-o relație de dragoste cu o persoană, este o adevărată plăcere să împlinească voia celuilalt și ascultarea se bazează pe încredere. Avraam nu a pus la îndoială chemarea lui Dumnezeu. El pur și simplu a plecat. „Prin credință Avraam... a ascultat, și a plecat, fără să știe unde se duce”.(Evrei 11:8). Acest lucru poate fi spus despre o persoană credincioasă, despre un nebun sau despre cineva care iubește profund.

Dacă ezit să ascult este din cauză că iubesc sau mă încred mai mult în altcineva sau în altceva, mai mult decât în El. Un alt lucru de care mă tem este acela că dacă aleg să ascult, va trebui să plătesc un preț care de cele mai multe ori înseamnă suferință. Isus nu a spus niciodată că dacă Îl ascultăm vom avea parte de privilegii, dimpotrivă. Maica Tereza I-a spus odată lui Dumnezeu, cu o sclipire jucăușă în ochi: „Când văd cum îi tratezi pe prietenii Tăi, nu mă mir că ai așa de puțini”. Scriptura spune că un semn al ascultării este acela că vom fi persecutați. Dar Isus a promis că va fi cu noi până la sfârșit.

Vocea lumii care îmi cere ascultare nu este ca vocea Tatălui. Învățătoarea lui Toni* îi cerea să asculte ca și cum el îi datora asta. Dacă el nu asculta, urma să fie pedepsit. Pentru ea, el era doar un elev care nu se comporta frumos. Când am întrebat-o despre el, nu a știut să-mi spună nimic despre el ca persoană. Atunci mi-am dat seama că nu are nici o idee despre cine este el cu adevărat: un copil speriat care are nevoie de dragoste necondiționată și de acceptare.

Chemarea lui Dumnezeu la ascultare este motivată de dragoste. Noi răspundem în funcție de cât de bine cunoaștem cântecul inimii Lui. De multe ori mă tem să ascult deoarece nu știu cum să răspund la o dragoste atât de pasionată; nu știu unde mă conduce. Știu însă că a răspunde chemării Lui poate însemna îmbrățișarea suferinței. Și mai știu cu siguranță că „eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu.”

* Numele copiilor au fost schimbate pentru a le proteja identitatea.

craciun la vale